"Versuri descaltate", poezie din volumul "Crengi" (1970), exprima o degringolada a gandirii, a limbajului, un fel de ruina a insusi edificiului poetic, in care eul liric plange pe treptele timpului propria neputinta. Eul liric, dedublat in poet, autorul real al versurilor, si in personajul liric identificat in spatiul poetic, angajeaza un dialog cu sine insusi despre trecerea inexorabila a vremii, cu toate efectele produse de entropia temporala asupra lumii: "Ce stai, omule, in ruinele acestea singuratice si plangi?/ Plang berzele zilelor ce trec cu-o aripa neagra, cu-o aripa alba...
Referat trimis de
in data de
2007-10-09 -
Referate RomanaAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
