Lumea, in cosmogeneza ei perpetua, se naste, in poezia lui Tudor Arghezi, ca si la Blaga, din lumina, devenind sanctuar cosmic, oamenii insisi, "de ceruri beti", dobandind atribute de fiinte angelice: "E pardosita lumea cu lumina,/ Ca o biserica de fum si de rasina,/ Si oamenii de ceruri beti,/ Se leagana-n stihare de profeti." Lumina, ca emanatie transcendenta, ca factor de transfigurare hierofanica, de esentializare a diversitatii materiale, "rece, fragila, noua, virginala", promitand un nou inceput, inunda spatiile si sufletele...
Referat trimis de
in data de
2007-10-09 -
Referate RomanaAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
