Marea se leagănă ca şi acum o sută de ani. Codrul se lasă „bătut de gînduri”, izvoarele se zdruncină întruna , luna „văruieşte” potecile ca şi pe vremea lui Eminescu – artistul etern – în sensul cel mai profund pe care îl poate avea acest cuvînt .
Trec epoci şi milenii , vor trece timpurile noastre de nelinişti , dispreţuire , cruzime şi nebunie ...
Referat trimis de
in data de
2007-09-22 -
Referate RomanaAi un referat personal? Trimite-l chiar acum pentru a-l publica.
